Stau in fata tastaturii chinuindu-ma sa scriu ceva. Incep sa ma intreb daca chiar am talent la scris sau doar mi se pare. E goala. Camaruta cu inspiratie e goala. Cred ca acesta e "avantajul" de a sta toata ziua in casa. Nu ai de unde sa iti extragi inspiratia. Simt ca si cum o parte din mine, odata atat de activa, e bolnava. Nu gasesc nimic de ce sa ma agat. Nici o farama... Tot la ce se poate gandi mintea mea acuma, e serialul acela idiot care nici macar nu imi place... Sunt atat de plictisita.Poate sezonul e de vina...
In momentul de fata as vrea sa fiu pe un varf de munte sau sa fac scufundari intr-un
golf din Asia. Sau daca nu sa ma plimb pe strazile Parisului sau cu o gondola in Venetia. De ce nu, chiar si in parcul de acasa. Numai aici sa nu fiu, tastand idiotenii.
Oricum ar fi, viata e scurta si nu merita irosita plictisindu-te. Daca vrei sa iesi pe fereastra de la camera ta si sa tipi, fa-o! Daca vrei sa alergi in ploaie, alearga! Daca vrei sa te arunci de pe pod, nu te arunca!
Ideea e ca viata uneori ne pare atat de goala, tocmai deoarece ne lipseste ce e mai important din ea. Si acum o sa fiu sincera cu voi din moment ce am scris tot ce mi-a trecut prin minte: uneori ne oprim la lucrurile astea nesemnificative ale vietii in loc sa ne concetram pe esenta ei. Si poate va intrebati care e aceea?! Nu sunt eu filozoafa sau om cu intelepciune giganta, insa ceea ce cred- cred cu putere. Dumnezeu e esenta vietii. In jurul lui se invart toate lucrurile care ne pot da fericire, pace si implinire. Atat timp cat pasesti alaturi de El pe drumul vietii, aceasta nu iti va satisface nevoile doar pentru o clipita ci pentru totdeauna. Placere adevarata a vietii nu sta intr-o baterie care poate fi descarcata. Vedeti voi, de cele mai multe ori incercam sa umplem golul
pe care il simtim inlauntrul nostru cu aceste placeri trecatoare in loc sa ne extragem
esenta direct din Dumnezeu. Alaturi de El nu te vei simti niciodata nefericit si gol.
Alaturi de El nu iti va fi niciodata foame si nici sete. Alaturi de El este viata care merita traita!
Sa fi plictisit ti se permite, deoarece atunci ai mai mult timp sa stai in pat si sa iti dai seama de anumite chestii pe care poate nu le-ai inteles inainte. In incercarea de a ne face palpitanta viata, am pierdut obiectivul central. Cand plictiseala te loveste si te pune la perete sau in pat, ramai acolo si gandeste-te la lucrurile pe langa care ai trecut cu atat de multa usurinta si pe care nu le-ai luat in seama nici macar o secunda in itinerariul tau efemer. Atunci ai parte de cele mai mari ganduri... de cele mai mari surprize.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu