Thoughts(Chapter 2)

Am indraznit sa visez. Am indraznit sa sper. Am indraznit sa imi asum riscuri atunci cand nenumarate voci imi spuneau ca ar trebui sa renunt. Am indraznit sa imi ridic privirea chiar si atunci cand am cazut si toti radeau de mine. Am continuat sa indraznesc, sa visez si sa sper. Ceea ce nu indraznesc sa fac...e sa renunt.
Pur si simplu stau clipe intregi incercand sa-mi imaginez o viata fara Tine, insa fara reusita. Dincolo de Tine nu vad decat suferinta, singuratate, zbucium, nonsens. De aceea nu indraznesc sa renunt la Tine. Nu pot. Mi-e atat de teama de ce va deveni viata mea fara Tine, incat continui sa lupt, sa sper si sa visez ca intr-o zi voi ajunge la inaltimea asteptarilor Tale, ca vom putea fi impreuna. Datorita indraznelii am ajuns unde sunt. Ea e cea care ma insotit la picioarele tale, ea e cea care ma tine acolo si de aceea nu vreau s-o pierd... Indraznesc caci acum sunt ceea ce nu am fost - sunt fericita alaturi de Tine.

Am inteles ca TOTI oamenii care au cautat fericirea au indraznit. Asadar leprosii s-au intors in familiile lor dupa atatia ani de singuratate si respingere din partea societatii. Vietiile lor s-au schimbat intr-o clipita doar pentru ca au indraznit. Zacheu a indraznit sa isi doreasca sa Te vada doar pentru o clipa si Viata a intrat in casa lui.. Imi amintesc de indrazneala lui Petru si un fior ma trece din cap pana in picioare. A indraznit si a umblat pe ape pana la Tine. In mijlocul multimii, o femeie a indraznit sa se atinga de poala hainei tale si boala ei a fost invinsa... Nu Te-ai plans niciodata cand atat de multi Te-au deranjat. Atunci cand Ioan a murit si vroiai sa Te retragi intr-un loc pustiu sa-Ti plangi prietenul si verisorul, multimea Te-a urmat. Au indraznit la Tine chiar daca stiau de pierderea suferita. Tu nu Te-ai plans, in schimb Ti s-a facut mila si ai vindecat pe bolnavi. I-ai ales pe ei in loc sa Te alegi pe Tine. Cel mai important e ca atunci cand cineva a indraznit sa-Ti ceara, sa Te priveasca, sa iti vorbeasca sau doar sa Te atinga, viata acelui cineva s-a schimbat in totalitate.
De aceea doresc, vreau sa fac parte dintre acei care au indraznit si au primit atingerea Ta divina...
Nu vreau sa fiu de partea lui Pilat care desi stia ca esti nevinovat, Te-a condamnat doar pentru ca nu a indraznit sa-nfrunte multimea. Nu vreau sa fiu la fel ca Iuda, care neindraznind la poala crucii tale si-a pierdut viata nu odata ci de doua ori. Nu vreau sa fiu asemenea tanarului bogat caruia i-a lipsit indrazneala de a renunta la tot pentru a avea totul in Tine. Nu vreau sa fiu asemnenea preotilor si carturarilor care pur si simplu nu au indraznit sa creada ca Tu chiar venisei, ca Tu erai Mesia... Nu vreau si nu doresc...


Atunci cand stiu ca Ti-am gresit, da-mi indrazneala sa Te mai rog pentru iertare chiar si atunci cand eu nu cred ca mai exista pentru mine. Doamne, da-mi indrazneala atunci cand am pierdut-o sau in nesabuinta mea vreau sa o ingrop... Da-mi indrazneala, e ruga mea Tata...

http://www.youtube.com/watch?v=pVc6LXl1J3M ( beautiful song )

Thoughts (Chapter 1)

Stau in fata tastaturii chinuindu-ma sa scriu ceva. Incep sa ma intreb daca chiar am talent la scris sau doar mi se pare. E goala. Camaruta cu inspiratie e goala. Cred ca acesta e "avantajul" de a sta toata ziua in casa. Nu ai de unde sa iti extragi inspiratia. Simt ca si cum o parte din mine, odata atat de activa, e bolnava. Nu gasesc nimic de ce sa ma agat. Nici o farama... Tot la ce se poate gandi mintea mea acuma, e serialul acela idiot care nici macar nu imi place... Sunt atat de plictisita.Poate sezonul e de vina...
In momentul de fata as vrea sa fiu pe un varf de munte sau sa fac scufundari intr-un
golf din Asia. Sau daca nu sa ma plimb pe strazile Parisului sau cu o gondola in Venetia. De ce nu, chiar si in parcul de acasa. Numai aici sa nu fiu, tastand idiotenii.
Oricum ar fi, viata e scurta si nu merita irosita plictisindu-te. Daca vrei sa iesi pe fereastra de la camera ta si sa tipi, fa-o! Daca vrei sa alergi in ploaie, alearga! Daca vrei sa te arunci de pe pod, nu te arunca!
 Ideea e ca viata uneori ne pare atat de goala, tocmai deoarece ne lipseste ce e mai important din ea. Si acum o sa fiu sincera cu voi din moment ce am scris tot ce mi-a trecut prin minte: uneori ne oprim la lucrurile astea nesemnificative ale vietii in loc sa ne concetram pe esenta ei. Si poate va intrebati care e aceea?! Nu sunt eu filozoafa sau om cu intelepciune giganta, insa ceea ce cred- cred cu putere. Dumnezeu e esenta vietii. In jurul lui se invart toate lucrurile care ne pot da fericire, pace si implinire. Atat timp cat pasesti alaturi de El pe drumul vietii, aceasta nu iti va satisface nevoile doar pentru o clipita ci pentru totdeauna. Placere adevarata a vietii nu sta intr-o baterie care poate fi descarcata. Vedeti voi, de cele mai multe ori incercam sa umplem golul

pe care il simtim inlauntrul nostru cu aceste placeri trecatoare in loc sa ne extragem
esenta direct din Dumnezeu. Alaturi de El nu te vei simti niciodata nefericit si gol.
Alaturi de El nu iti va fi niciodata foame si nici sete. Alaturi de El este viata care merita traita!

Sa fi plictisit ti se permite, deoarece atunci ai mai mult timp sa stai in pat si sa iti dai seama de anumite chestii pe care poate nu le-ai inteles inainte. In incercarea de a ne face palpitanta viata, am pierdut obiectivul central. Cand plictiseala te loveste si te pune la perete sau in pat, ramai acolo si gandeste-te la lucrurile pe langa care ai trecut cu atat de multa usurinta si pe care nu le-ai luat in seama nici macar o secunda in itinerariul tau efemer. Atunci ai parte de cele mai mari ganduri... de cele mai mari surprize.

De cand Te-am intalnit...

Astăzi, Dumnezeu vrea ca tu să şti că nu eşti niciodată singur. N-ai fost şi nici nu vei fi vreodată. Dumnezeu este mereu cu tine, şi ai oameni în jurul tău care te iubesc. Câteodată te simţi minunat când petreci timp cu tine însuţi, dar aminteşte-ţi, deasemenea, că este în regulă să cauţi pe cineva dacă te simţi singur...

  De cand Te-am intalnit, viata mea a luat o intorsatura neasteptata. Mi-ai schimbat viata radical. De acum ma trezesc si adorm zambind. Sunt fericita chiar si in clipele triste ale vietii mele, pentru ca stiu ca Tu esti langa mine si ma sustii atunci cand ceilalti au incetat sa o mai faca. Esti un adevarat sprijin pentru mine si astept cu nerabdarea clipa reintalnirii noastre...Atunci cand nu stiu incotro sa o iau, Tu esti acolo indreptandu-mi pasii...cand in deznadejde ma zbat, Tu imi ramai credincios si astepti rabdator langa mine. Cand de multe ori ma impiedic si cad, Tu imi oferi bratul si ma ridici. Cand pe marea vietii ma clatin si pierd orizontul, Tu imi pui piciorul pe stanca si ca un far imi luminezi calea...
De cand Te-am intalnit, viata nu-mi mai pare o povoara ci o aventura... De cand Te-am intalnit nu mai imi e teama de necunoascut, nici de viitor, caci stiu! Cu Tine, da voi fi in siguranta, caci TU esti cetatuia mea si locul unde imi gasesc refugiu... Te iubesc!


http://www.youtube.com/watch?v=qgABfuqzyTo

Ganduri dedicate inimii mele...

Erich Fromm spunea: "A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapanit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic, n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma bizuiesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?"


Suntem tot noi. Ma completezi, te completez...Suntem un fel de Yin si Yang, impreuna formam un intreg. Tu iubesti, eu cuget... Tu daruiesti imediat,eu astept un semn de siguranta ca ceea ce voi darui va fi primit si rasplatit cu daruire. Tu te avanti imediat in necunoscut, eu verific mai intai terenul. Uneori e abrupt si plin cu pietre, alteori e drept si plin cu flori. In cazul din urma, eu te incurajez sa-ti continui drumetia...totusi, uneori plina de o frenezie nebanuita te pornesti pe drumul plin cu pietre si nu dupa mult timp te intorci inapoi plina de rani. Nu te inteleg, pe cuvant. Dar oricum tot eu iti am grija de ranile alea idioate de care te puteai lipsi. Tot eu iti soptesc : "Din greseli se invata!" si tot cu mine pornesti mai departe si atunci iti promiti ca de atunci incolo intotdeauna o sa ma asculti. Dar amandoi stim ca asta nu se va intampla. Uneori eu stiu ce e mai bine pentru tine, alteori tu stii asta...
De ce atunci cand suferi tot trupul meu iti simte durerea si buzele mele nu pot zambi desi le-o poruncesc? De ce in ochii mei apar mereu lacrimi atunci cand esti sfaramata? De ce esti atat de sensibila loviturilor?
De ce ti-e dat sa suferi chiar din cauza acelora pe care ii iubesti...nu voi putea vreodata sa iti raspund... Draga mea, toate inimile sufera...Trebuia doar sa inveti, la fel cum si celalalte au facut-o, cum sa iti invingi durerea si cum sa rupi lanturile ce te tin blocata in amintiri. Viata merge mai departe!
Uneori imi doresc sa fi fost mai statornica... Prea te-ai pripit. Inteleg ca esti de o naivitate pura si esti extrem de fragila, insa tocmai de aceea ti-am spus ca trebuie sa iei aminte si la ce iti spun eu. Trebuie sa fi puternica, pentru ca nu prea reusesc sa camuflez durerea. E prea mare chiar si pentru puterile mele. Poate, poate uneori reusesc sa mimez un zambet fals si cei din jur nu observa durerea din el. Sunt prea prinsi in propriile probleme, incat nu mai au timp sa observe durere ce pluteste in jurul lor, in tine...
Esti atat de micuta...Imi dau seama ca esti prea tanara, mult prea tanara ca sa si ai parte de suferinta. Insa tu iar te-ai grabit. Esti tare nerabdatoare, iar acum platesti tribut. Alimentezi durere. Pasesti in neant de una singura. As vrea sa te pot lua de maini si sa pasesc alaturi de tine, pentru ca sa nu te mai simti singur,parasita,uitata. Dar sti ca nu pot face asta. Unul dintre noi trebuie sa ramana lucid ca la vremea potrivita sa te pot scoate de acolo cu ajutorul Lui. Un lucru important pe care ar fi trebuit sa il inveti de mult este faptul ca oamenii vorbesc iubita mea, dar uneori nici ei nu inteleg ce spun. Trist e ca de cele mai multe ori nici macar nu cred ce zic... Tu insa, dand dovada de o naivitate pura,pui tot la suflet  in camaruta ta secreta, unde iti aduni sperantele...S-au adunat multe nu? E patetic si totodata jalnic cand traiesti doar din sperante.
De cate ori ti-am spus sa nu te increzi  in oameni deoarece vei avea de suferit? Insa tu pur si simplu nu ma asculti. Defectul acesta il ai  tu daca se poate numi defect. Tu nu gandesti, nu "rumegi" situatia ci o treci prin prisma sentimentelor. Esti o inima buna, nu mi-as dori alta, dar ma chinuie gandul suferintei tale. Cat as vrea sa te pot ajuta. Dar dragostea e domeniul tau. Ratiunea e al meu. Cele doua ar trebui sa fie intr-un continuu echilibru. Doar ca tu esti catastrofa cand vine vorba de echilibru. Mereu tinzi sa o inclini in favoarea ta, facand pe desteapta spunand ca pe tine sentimentele nu te inseala. As vrea sa ma poti auzi razand la cuvintele astea puerile. Oare asa se descurca toate inimile, sau doar tie iti place aceasta continua tortura? Sa oferi iubire fara sa primesti inapoi, personal mi se pare cea mai mare idiotenie. De ce ti-ai pierde vremea iubind pe cineva care nu iti va impartasi niciodata sentimentele?
Esti asa generoasa incat ma sochezi. Pe cuvant... Mereu ma iei cu aceeasi vorba: ca nu voi invata niciodata sa inteleg ceea ce tu vei invata sa simti. Intradevar! Doar ca imi e atat de greu sa inteleg cum si-ar putea dori cineva, nu neaparat tu, sa sufere de bunavoie!? Pentru mine chestia asta va ramane o taina probabil.
Acum la final, vreau sa iti amintesc un lucru la care vreau sa te gandesti de fiecare data cand tinzi sa te inchizi singura in suferinta ta.  Deci asculta: tu, tu draga mea, dai culoare vietii mele! Imi colorezi toate visele si pui pasiune in idealurile mele. Fara tine a fi atat de seaca  si viata nu ar mai avea valoare. Ritmul vietii mele se contureaza datorita batailor tale...asa ca ma intelegi de ce vreau sa am grija de tine si sa te scutesc de aceste suferinte inutile, doar ca nu reusesc intotdeauna. Nu te-as schimba nici pentru lumea intreaga! Esti unica...esti parte din mine... Sa nu uiti asta niciodata!

Inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ce primeste. Fie durere, fie fericire, ignoranta sau nepasare. Ea pastreaza TOT... Daca am putea ineca unele amintiri ce bine ar fi, dar ele oricum vor ramane...asta e...
Cateodata suntem atat de prinsi cu micile griji cotidiene, incat uitam de lucrul cel mai important : DRAGOSTEA... Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor, viata nu este decat o pasare cu aripi frante.

http://www.youtube.com/watch?v=uIVqBwtxBvk