Erich Fromm spunea: "A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapanit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic, n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma bizuiesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului?"
Suntem tot noi. Ma completezi, te completez...Suntem un fel de Yin si Yang, impreuna formam un intreg. Tu iubesti, eu cuget... Tu daruiesti imediat,eu astept un semn de siguranta ca ceea ce voi darui va fi primit si rasplatit cu daruire. Tu te avanti imediat in necunoscut, eu verific mai intai terenul. Uneori e abrupt si plin cu pietre, alteori e drept si plin cu flori. In cazul din urma, eu te incurajez sa-ti continui drumetia...totusi, uneori plina de o frenezie nebanuita te pornesti pe drumul plin cu pietre si nu dupa mult timp te intorci inapoi plina de rani. Nu te inteleg, pe cuvant. Dar oricum tot eu iti am grija de ranile alea idioate de care te puteai lipsi. Tot eu iti soptesc : "Din greseli se invata!" si tot cu mine pornesti mai departe si atunci iti promiti ca de atunci incolo intotdeauna o sa ma asculti. Dar amandoi stim ca asta nu se va intampla. Uneori eu stiu ce e mai bine pentru tine, alteori tu stii asta...
De ce atunci cand suferi tot trupul meu iti simte durerea si buzele mele nu pot zambi desi le-o poruncesc? De ce in ochii mei apar mereu lacrimi atunci cand esti sfaramata? De ce esti atat de sensibila loviturilor?
De ce ti-e dat sa suferi chiar din cauza acelora pe care ii iubesti...nu voi putea vreodata sa iti raspund... Draga mea, toate inimile sufera...Trebuia doar sa inveti, la fel cum si celalalte au facut-o, cum sa iti invingi durerea si cum sa rupi lanturile ce te tin blocata in amintiri. Viata merge mai departe!
Uneori imi doresc sa fi fost mai statornica... Prea te-ai pripit. Inteleg ca esti de o naivitate pura si esti extrem de fragila, insa tocmai de aceea ti-am spus ca trebuie sa iei aminte si la ce iti spun eu. Trebuie sa fi puternica, pentru ca nu prea reusesc sa camuflez durerea. E prea mare chiar si pentru puterile mele. Poate, poate uneori reusesc sa mimez un zambet fals si cei din jur nu observa durerea din el. Sunt prea prinsi in propriile probleme, incat nu mai au timp sa observe durere ce pluteste in jurul lor, in tine...
Esti atat de micuta...Imi dau seama ca esti prea tanara, mult prea tanara ca sa si ai parte de suferinta. Insa tu iar te-ai grabit. Esti tare nerabdatoare, iar acum platesti tribut. Alimentezi durere. Pasesti in neant de una singura. As vrea sa te pot lua de maini si sa pasesc alaturi de tine, pentru ca sa nu te mai simti singur,parasita,uitata. Dar sti ca nu pot face asta. Unul dintre noi trebuie sa ramana lucid ca la vremea potrivita sa te pot scoate de acolo cu ajutorul Lui. Un lucru important pe care ar fi trebuit sa il inveti de mult este faptul ca oamenii vorbesc iubita mea, dar uneori nici ei nu inteleg ce spun. Trist e ca de cele mai multe ori nici macar nu cred ce zic... Tu insa, dand dovada de o naivitate pura,pui tot la suflet in camaruta ta secreta, unde iti aduni sperantele...S-au adunat multe nu? E patetic si totodata jalnic cand traiesti doar din sperante.
De cate ori ti-am spus sa nu te increzi in oameni deoarece vei avea de suferit? Insa tu pur si simplu nu ma asculti. Defectul acesta il ai tu daca se poate numi defect. Tu nu gandesti, nu "rumegi" situatia ci o treci prin prisma sentimentelor. Esti o inima buna, nu mi-as dori alta, dar ma chinuie gandul suferintei tale. Cat as vrea sa te pot ajuta. Dar dragostea e domeniul tau. Ratiunea e al meu. Cele doua ar trebui sa fie intr-un continuu echilibru. Doar ca tu esti catastrofa cand vine vorba de echilibru. Mereu tinzi sa o inclini in favoarea ta, facand pe desteapta spunand ca pe tine sentimentele nu te inseala. As vrea sa ma poti auzi razand la cuvintele astea puerile. Oare asa se descurca toate inimile, sau doar tie iti place aceasta continua tortura? Sa oferi iubire fara sa primesti inapoi, personal mi se pare cea mai mare idiotenie. De ce ti-ai pierde vremea iubind pe cineva care nu iti va impartasi niciodata sentimentele?
Esti asa generoasa incat ma sochezi. Pe cuvant... Mereu ma iei cu aceeasi vorba: ca nu voi invata niciodata sa inteleg ceea ce tu vei invata sa simti. Intradevar! Doar ca imi e atat de greu sa inteleg cum si-ar putea dori cineva, nu neaparat tu, sa sufere de bunavoie!? Pentru mine chestia asta va ramane o taina probabil.
Acum la final, vreau sa iti amintesc un lucru la care vreau sa te gandesti de fiecare data cand tinzi sa te inchizi singura in suferinta ta. Deci asculta: tu, tu draga mea, dai culoare vietii mele! Imi colorezi toate visele si pui pasiune in idealurile mele. Fara tine a fi atat de seaca si viata nu ar mai avea valoare. Ritmul vietii mele se contureaza datorita batailor tale...asa ca ma intelegi de ce vreau sa am grija de tine si sa te scutesc de aceste suferinte inutile, doar ca nu reusesc intotdeauna. Nu te-as schimba nici pentru lumea intreaga! Esti unica...esti parte din mine... Sa nu uiti asta niciodata!
Inima este ca marea, pastreaza in adancul ei tot ce primeste. Fie durere, fie fericire, ignoranta sau nepasare. Ea pastreaza TOT... Daca am putea ineca unele amintiri ce bine ar fi, dar ele oricum vor ramane...asta e...
Cateodata suntem atat de prinsi cu micile griji cotidiene, incat uitam de lucrul cel mai important : DRAGOSTEA... Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor, viata nu este decat o pasare cu aripi frante.
http://www.youtube.com/watch?v=uIVqBwtxBvk
