S-a tot spus și s-a tot repetat că viața e
asemenea unei cărți. Și într-un fel așa e. Fiecare an care trece încheie un
capitol din existența noastră. Ne aflăm în ultimele momente ale acestui an. Ultima strigare... Acum nu vom mai vorbi de trecut. Sau poate ar trebui?
Și chiar dacă nu am vorbi... el nu dispare doar pentru că noi alegem să păstrăm
tăcerea. Amintiri care ne vor răscoli mereu prezentul, viitorul. Plăcute sau
dureroase, vor fi mereu acolo. Indiferent cât vom lupta împotriva lor. Un duh
zdrobit, o vorbă dureroasă, intenții ascunse care au zgâriat învelișul sensibil
al inimii, prefecătorii care au lovit cu puterea unui baros în încrederea pe
care atât de greu ai construit-o. Regrete. Atât de multe regrete zac în noi,
încât nu mai putem trăi fericiți prezentul. 
Privim în continuu peste umăr cu
aceeași întrebare atârnând fără răspuns în mintea noastră chinuită: DAR DACĂ?
Dar dacă aș fi spus da? Dacă aș fi refuzat? Dacă aș fi mers? Dacă aș fi stat?
Atât de mulți DACĂ în viețile noastre încât nu putem vedea clar oportunitățiile
care ne stau înainte, oamenii care ne iubesc cu adevărat, mâna Tatălui întinsă.
Stăm pietrificați în fața ușii care ni s-a trântit în nas, încât nu mai putem
vedea fereastra deschisă. Și chiar dacă am vedea-o, probabil am sta înainte ei
fără a avea puterea să ne luăm zborul... Încercăm să ne dăm seama unde ne-am
frânt aripile. Cine ne-a trântit la pământ?! Nu e greșit să privești în trecut.
Trist e că atunci când întoarcem capul, nu o facem pentru a ne corecta ci pentru a căuta
motive să nu mergem mai departe. Puțini dintre noi privim în trecut pentru a
învăța din greșeli. Puțini dintre noi privim în trecut pentru a ne aminti de o
mână întinsă, de un sărut pe frunte sau de o mângâiere. Puțini suntem acei care
ne amintim de curcubeul de după ploaie sau de seninul cerului după o furtună.
Puțini ne amintim de o vorbă bună, de un zâmbet, de o mână pe umăr.
Un nou capitol ne stă înainte. Un nou an.
Să privim dar cu încredere și speranță spre el. Noi aventuri ne stau înainte.
Decizii de luat, alegeri de făcut, momente de trăit. Fie ca acest nou capitol
să aducă rezolvare la problemele din trecut și să fie înțesat de momente
frumoase. Fie ca în acest capitol să realizăm că nu e nimic mai prețios ca
amintirile frumoase și că acestea merită sa fie mereu povestite și retrăite. În
acest an doresc ca fiecare dintre noi să ne găsim umărul potrivit pe care să
plângem și brațul potrivit pe care să ne sprijinim. Să ne găsim mâna potrivită
pe care să o tinem strâns în timpul unei plimbări în miez de zi sau noapte. Fie
ca în acest capitol cu toții să ne găsim liniștea, fericirea și pacea. Să lăsăm
marea să ia cu ea toate amintirile neplăcute ale trecutului și să le ducă în
adâncurile ei, că atunci când vom privi din nou în urmă să putem zâmbi
fericiți. Îmi doresc sincer ca în acest an să fim cu toții împliniți din toate
punctele de vedere.
Îmi doresc ca în acest an să înțelegi că
dincolo de nori e Cineva care poate face toate lucrurile de mai sus posibile.
